Dex.Ro Mobile
ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens]. (Sursa: DN )

absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens) (Sursa: MDN )

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis). (Sursa: DLRM )

absolvént s. m., pl. absolvénți (Sursa: Ortografic )

absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat [!] o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!). (Sursa: Scriban )

ABSOLVÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f: Persoană care a absolvit o formă de învățământ. /<germ. Absolvent, lat. absolvens, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
absolvent   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular absolvent absolventul absolventă absolventa
plural absolvenți absolvenții absolvente absolventele
genitiv-dativ singular absolvent absolventului absolvente absolventei
plural absolvenți absolvenților absolvente absolventelor
vocativ singular
plural