ABSENTÁ,absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare. (Sursa: DEX '98 )
ABSENTÁvb. I. intr. A lipsi de undeva (unde trebuia să fie). [P.i. -tez. / < fr. absenter, cf. lat. absentare]. (Sursa: DN )
absentávb. I.intr. a lipsi, a fi absent. II.refl. a se îndepărta, a se separa de sine. (< fr. absenter, lat. absentare) (Sursa: MDN )
ABSENTÁ,absentez, vb. I. Intranz. A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească). – Fr. (s')absenter (lat. lit. absentare). (Sursa: DLRM )
ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la școală.) (Sursa: Sinonime )
absentá vb., ind. prez. 1 sg. absentéz, 3 sg. și pl. absenteáză (Sursa: Ortografic )
ABSÉNȚĂ,absențe, s.f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței, întâlnită în epilepsie. 3. Fig. Neatenție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia. (Sursa: DEX '09 )
ABSÉNT, -Ă,absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
ABSÉNȚĂ,absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se notează această lipsă. 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței; leșin. 3. Lipsă de atenție, distracție, indiferență a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia. (Sursa: DEX '98 )
A ABSENTÁ ~ézintranz. A fi absent; a lipsi. ~ nemotivat. /<lat. absentare, fr. [s']absenter (Sursa: NODEX )
ABSÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care lipsește. 2) fig. Care este dus pe gânduri; distrat. Privire ~tă. /<fr. absent, lat. absens, ~ntis (Sursa: NODEX )
ABSÉNȚĂ ~ef. 1) Lipsă a unei persoane din locul unde ar trebui să fie. 2) Semn ce marchează această lipsă. 3) fig. Lipsă de interes; indiferență; neatenție; dezinteres. /<fr. absence, lat. absentia (Sursa: NODEX )
ABSÉNT, -Ăadj.1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens]. (Sursa: DN )
ABSÉNȚĂs.f.1. Lipsă a unei ființe sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit să fie). 2. Pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței. ♦ (Fig.) Neatenție, distracție; indiferență. [Cf. fr. absence, lat. absentia]. (Sursa: DN )
absént, -ăadj. 1. care lipsește de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. (< fr. absent, lat. absens) (Sursa: MDN )
absénțăs. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistență. 2. pierdere bruscă și de scurtă durată a cunoștinței. 3. (fig.) neatenție, distracție. (< fr. absence, lat. absentia) (Sursa: MDN )
ABSÉNT, -Ă,absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Neatent, distrat; indiferent. – Fr. absent (lat. lit. absens, -ntis). (Sursa: DLRM )
ABSÉNȚĂ,absențe, s. f. 1. Lipsă a unei ființe sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit să se afle. ♦ Faptul de a nota absența (1) cuiva; (concr.) semn cu care se notează absența (1) cuiva. 2. Fig. Neatenție, distracție; indiferență. – Fr. absence (lat. lit. absentia). (Sursa: DLRM )
ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.)2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.) (Sursa: Sinonime )
ABSÉNȚĂ s. 1. lipsă, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.)2. v. distracție. (Sursa: Sinonime )
A absenta ≠ a asista, a se afla (Sursa: Antonime )
Absent ≠ atent, omniprezent, prezent (Sursa: Antonime )
Absență ≠ prezență (Sursa: Antonime )
absént (abséntă), adj. – Care lipsește. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absență, s. f.; absenteism, s. n. (Sursa: DER )
absént adj. m., pl. absénți; f. sg. abséntă, pl. absénte (Sursa: Ortografic )
absénță s. f., g.-d. art. absénței; pl. absénțe (Sursa: Ortografic )
absent, -ă adj. (lat. ábsens, -éntis). Care lipsește (nu e de față). Fig. Distrat: spiritu ĭ-e absent. Subst. Absențiĭ n' aŭ nicĭ-odată dreptate. V. prezent. (Sursa: Scriban )
absentez v. intr. (lat. absentare, fr. s' absenter, id.). Lipsesc: a absenta de la prînz, de la școală, de acolo. (Sursa: Scriban )
absénță f., pl. e (lat. absentio). Lipsă, inexistență în locu cuvenit: absențele unui elev de la școală. Fig. Moment de distracțiune, de neatențiune, de uitare: a avea absențe (mentale). În absența cuĭva, pe cînd nu e acolo. V. sărăcie. (Sursa: Scriban )
LES ABSENTS DONT TOUJOURS TORT (fr.) cei absenți nu au niciodată dreptate – Interesele celor care nu sunt de față sunt sacrificate. (Sursa: DE )
