ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit. – Din fr. abracadabrant. (Sursa: DEX '98 )
ABRACADABRÁNT, -Ă adj. (Rar) Surprinzător, extraordinar; ciudat, bizar. [< fr. abracadabrant]. (Sursa: DN )
abracadabránt, -ă adj. surprinzător; ciudat, bizar. (< fr. abracadabrant) (Sursa: MDN )
ABRACADABRÁNT, -Ă, abracadabranți, -te, adj. (Rar) Cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; surprinzător, extraordinar. – Fr. abracadabrant. (Sursa: DLRM )
ABRACADABRÁNT adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu. (Sursa: Sinonime )
abracadabránt adj. m. (sil. a-bra-, -brant), pl. abracadabránți; f. sg. abracadabrántă, pl. abracadabránte (Sursa: Ortografic )
abracadabránt, -ă adj. (fr. abracadabrant). Fam. Fantastic, extravagant, Adv. Îmbrăcată abracadabrant. (Sursa: Scriban )
| abracadabrant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | abracadabrant | abracadabrantul | abracadabrantă | abracadabranta |
| plural | abracadabranți | abracadabranții | abracadabrante | abracadabrantele |
| genitiv-dativ | singular | abracadabrant | abracadabrantului | abracadabrante | abracadabrantei |
| plural | abracadabranți | abracadabranților | abracadabrante | abracadabrantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
