abominațiúne s. f. 1. oroare; ticăloșie. mârșăvie; nelegiuire. 2. (rar) cultul idolilor, păgânism. (< fr. abomination, lat. abominatio) (Sursa: MDN )
abominațiúne s. f., pl. abominațiúni (Sursa: Ortografic )
abominațiúne f. (lat. abominátio, -ónis). Oroare, grozăvie morală. – Și -ație. (Sursa: Scriban )
| abominațiune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | abominațiune | abominațiunea |
| plural | abominațiuni | abominațiunile |
| genitiv-dativ | singular | abominațiuni | abominațiunii |
| plural | abominațiuni | abominațiunilor |
| vocativ | singular | abominațiune, abominațiuneo |
| plural | abominațiunilor |
