Dex abolire, abolire, definiţie abolire, dex.ro Mobile

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. – V. aboli. (Sursa: DEX '98 )

ABOLÍRE s.f. Acțiunea de a aboli și rezultatul ei; abolițiune. [< aboli]. (Sursa: DN )

ABOLÍRE, aboliri, s. f. Acțiunea de a aboli. (Sursa: DLRM )

ABOLÍRE s. (JUR.) desființare, suprimare, (livr.) abolițiune, (pop.) ștergere. (~ monarhiei.) (Sursa: Sinonime )

Abolire ≠ validare (Sursa: Antonime )

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri (Sursa: Ortografic )

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desființa o instituție, o stare sau anumite uzanțe; a anula în mod legal și oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere. (Sursa: DEX '98 )

A ABOLÍ ~ésc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituții) A face să înceteze existența (printr-un ordin); a desființa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere (Sursa: NODEX )

ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere]. (Sursa: DN )

abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere) (Sursa: MDN )

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A anula, printr-un act al puterii de stat, o lege, o hotărâre etc. – Fr. abolir (lat. lit. abolere). (Sursa: DLRM )

ABOLÍ vb. (JUR.) a desființa, a suprima, (pop.) a șterge. (Sclavia a fost ~.) (Sursa: Sinonime )

A aboli ≠ a instaura, a valida (Sursa: Antonime )

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. și pl. aboleáscă (Sursa: Ortografic )

abolésc v. tr. (fr. abolir, d. lat. abolére). Anulez, desființez, nimicesc, abrog: a aboli o lege. (Sursa: Scriban )

abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

aboli verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) aboli	abolire	abolit	abolind	singular	plural
		(a) aboli	abolire	abolit	abolind	abolește	aboliți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	abolesc	(să) abolesc	aboleam	abolii	abolisem
	a II-a (tu)	abolești	(să) abolești	aboleai	aboliși	aboliseși
	a III-a (el, ea)	abolește	(să) abolească	abolea	aboli	abolise
plural	I (noi)	abolim	(să) abolim	aboleam	abolirăm	aboliserăm, abolisem*
	a II-a (voi)	aboliți	(să) aboliți	aboleați	abolirăți	aboliserăți, aboliseți*
	a III-a (ei, ele)	abolesc	(să) abolească	aboleau	aboliră	aboliseră

* Formă nerecomandată

abolire substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	abolire	abolirea
nominativ-acuzativ	plural	aboliri	abolirile
genitiv-dativ	singular	aboliri	abolirii
genitiv-dativ	plural	aboliri	abolirilor
vocativ	singular	abolire, abolireo
vocativ	plural	abolirilor