ABLUȚIÚNE,abluțiuni, s.f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis. (Sursa: DEX '09 )
ABLUȚIÚNE,abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio]. (Sursa: DN )
abluțiúnes. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duș. 3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio) (Sursa: MDN )
abluțiúne s. f. (sil. -blu-ți-u-), g.-d. art. abluțiúnii; pl. abluțiúni (Sursa: Ortografic )
abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție. (Sursa: Scriban )
ABLUȚIÚNE ~if. 1) Spălare a corpului (în scop de purificare) prescrisă de unele religii orientale. 2) Spălare cu dușul. [Sil. -blu-ți-u-] /<lat. ablutio, ~onis, fr. ablution (Sursa: NODEX )
ABLUȚIÚNE (< fr.) s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice. (Sursa: DE )
