ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din fr. abjection, lat. abjectio. (Sursa: DEX '98 )
ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio]. (Sursa: DN )
abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio) (Sursa: MDN )
ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. – Fr. abjection (lat. lit. abjectio, -onis). (Sursa: DLRM )
ABJÉCȚIE s. v. ticăloșie. (Sursa: Sinonime )
abjécție s. f. (sil. -ți-e), art. abjécția (sil. -ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
ABJÉCȚIE ~i f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie; mârșăvie. [G.-D. abjecției; Sil. ab-jec-ți-e] /<fr. abjection, lat. abjecto, ~onis (Sursa: NODEX )
abjecțiúne f. (lat. ab-jéctio, -ónis. V. dejecțiune). Înjosire, ticăloșie. – Și -ecție. (Sursa: Scriban )
| abjecție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | abjecție | abjecția |
| plural | abjecții | abjecțiile |
| genitiv-dativ | singular | abjecții | abjecției |
| plural | abjecții | abjecțiilor |
| vocativ | singular | abjecție, abjecțio |
| plural | abjecțiilor |
