ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Drept de folosință a unei case de locuit care este proprietatea altuia. – Din fr. [droit d']habitation. (Sursa: DEX '98 )
ABITÁȚIE f. jur. Dreptul de a locui într-o casă care aparține altuia. /<fr. habitation, lat. habitatio, ~onis (Sursa: NODEX )
ABITÁȚIE s.f. Dreptul de a locui într-o casă proprietate a altuia. [Var. habitație s.f. / cf. fr. habitation, lat. habitatio]. (Sursa: DN )
abitáție s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio) (Sursa: MDN )
ABITÁȚIE s. f. (Jur.) Dreptul de a locui într-o casă. (Sursa: DLRM )
abitáție s. f. (sil. -ți-e), art. abitáția (sil. -ți-a), g.-d. abitáții, art. abitáției (Sursa: Ortografic )
| abitație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | abitație | abitația |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | abitații | abitației |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | abitație, abitațio |
| plural | — |
