Dex.Ro Mobile
ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

ABERÁNT, -Ă adj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans]. (Sursa: DN )

aberánt, -ă adj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans) (Sursa: MDN )

ABERÁNT, -Ă, aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis). (Sursa: DLRM )

ABERÁNT adj. v. absurd. (Sursa: Sinonime )

aberánt adj. m., pl. aberánți; f. sg. aberántă, pl. aberánte (Sursa: Ortografic )

ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
aberant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aberant aberantul aberantă aberanta
plural aberanți aberanții aberante aberantele
genitiv-dativ singular aberant aberantului aberante aberantei
plural aberanți aberanților aberante aberantelor
vocativ singular
plural