ABERÁNT, -Ă,aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal sau corect, care constituie o aberație (1), absurd. – Din fr. aberrant, lat. aberrans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
ABERÁNT, -Ăadj. Care se îndepărtează, se abate de la o normă; denaturat; greșit. V. absurd. [Cf. fr. aberrant, lat. aberrans]. (Sursa: DN )
aberánt, -ăadj. 1. care se abate de la o normă. 2. contrar logicii, bunului-simț; (p. ext.) absurd. (< fr. aberrant, lat. aberrans) (Sursa: MDN )
ABERÁNT, -Ă,aberanți, -te, adj. Care se abate de la tipul normal; greșit, denaturat. Forme gramaticale aberante. – Fr. aberrant (lat. lit. aberrans, -ntis). (Sursa: DLRM )
ABERÁNT adj. v. absurd. (Sursa: Sinonime )
aberánt adj. m., pl. aberánți; f. sg. aberántă, pl. aberánte (Sursa: Ortografic )
ABERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care constituie o aberație; absurd. /<fr. aberrant, lat. aberrans, ~ntis (Sursa: NODEX )