SARCÁSM, sarcasme, s. n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus. (Sursa: DEX '98 )
SARCÁSM s.n. Ironie aspră, mușcătoare; batjocură. ♦ Vorbă, expresie sarcastică, usturătoare. [Pl. -me, -muri. / < fr. sarcasme, cf. lat. sarcasmus, gr. sarkasmos]. (Sursa: DN )
SARCÁSM s. n. 1. ironie aspră, mușcătoare; batjocură usturătoare. 2. exprimare, enunț care denotă sarcasm (1). (< fr. sarcasme, lat. sarcasmus) (Sursa: MDN )
SARCÁSM s. (livr.) acrimonie, (fig.) causticitate, incisivitate. (Un pamflet plin de ~.) (Sursa: Sinonime )
sarcásm s. n., (vorbe) pl. sarcásme (Sursa: Ortografic )
SARCÁSM ~e n. Vorbă sau expresie insultătoare; batjocură usturătoare. /<lat. sarcasmus, ngr. sarkasmós, fr. sarcasme (Sursa: NODEX )
| sarcasm (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sarcasm | sarcasmul |
| plural | sarcasme | sarcasmele |
| genitiv-dativ | singular | sarcasm | sarcasmului |
| plural | sarcasme | sarcasmelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| sarcasm (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | sarcasm | sarcasmul |
| plural | sarcasmuri | sarcasmurile |
| genitiv-dativ | singular | sarcasm | sarcasmului |
| plural | sarcasmuri | sarcasmurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
