A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar
A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția
A avea darul vorbirii = a vorbi frumos, a fi un bun orator
A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent
A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar
A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare
A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură
A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă
A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost
A bate câmpii = a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea
A bate câmpii = a vorbi aiurea, fără noimă
A bate din gură degeaba (sau în vânt) = a vorbi în zadar, a trăncăni
A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat
A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite
A cere (sau a da, a avea) cuvântul (într-o sedință, într-o adunare) = a cere (sau a da cuiva etc.) dreptul de a vorbi
A da din gură = a vorbi mult
A da orbiș = a lovi fără cruțare
A face clăbuci la gură = A vorbi mult și cu furie
A fi bun de gură = (adesea ) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă
A fi lung în (sau de) limbă sau a avea limbă lungă = a vorbi prea mult și, mai ales, a spune ce nu trebuie; a fi limbut
A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe
A fi smucit la vorbă = a vorbi iute, repezit (și împiedicat)
A fluiera (sau a sufla, a vorbi etc.) a pagubă = a prevesti o pierdere; a-și manifesta regretul pentru o pierdere suferită
A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; a fi îndrăgostit
A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate
A i se sui (cuiva) tot sângele în vârful capului, se spune când cineva se aprinde la față din cauza furiei, a rușinii etc. A vorbi în (sau din) vârful limbii (sau buzelor) = a vorbi peltic; a vorbi afectat
A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; a nu mai putea vorbi, a amuți
A intra în gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge să fie vorbit de rău
A lua cuvântul = a vorbi (într-o adunare)
A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi
A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare
A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu meșteșug; a ieși din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei
A o lua sau a (o) spune moldovenește = a acționa, a vorbi fățiș (și ferm
A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vădite, a căuta să înșeli (pe cineva) în chip grosolan
A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă
A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta
A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; a protesta
A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva)
A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție
A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
A se bate ca orbii = a se bate foarte tare
A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva
A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva
A sorbi pe cineva din ochi = a ține foarte mult la cineva, a-l privi cu drag
A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii
A spune ce-l taie capul = a spune vrute și nevrute, a vorbi fără rost
A spune de la (sau din) inimă = a spune cu toată sinceritatea, fără reticențe, a vorbi deschis, fără rezerve
A spune drept = a spune adevărul; a vorbi deschis, sincer
A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva
ORBÍ,orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2. (Sursa: DEX '98 )
A ORBÍ orbésc 1.intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2.tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb (Sursa: NODEX )
ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.) (Sursa: Sinonime )
A orbi ≠ a vedea (Sursa: Antonime )
orbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbeáscă (Sursa: Ortografic )
URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor. (Sursa: DE )
