Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”. (Sursa: DEX '98 )

TOÍ1, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2. (Sursa: DLRM )

TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopții.) 2. zor, (pop. și fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.) (Sursa: Sinonime )

TOI s. v. animozitate, balamuc, bătălie, ceartă, cârd, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gălăgie, gâlceavă, gros, hărmălaie, huiet, învrăjbire, larmă, litigiu, luptă, mulțime, neînțelegere, scandal, stol, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vrajbă, vuiet, zarvă, zgomot, zâzanie. (Sursa: Sinonime )

TOÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, țipa, urla, zbiera. (Sursa: Sinonime )

toí, toiésc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) liniști. (Sursa: DAR )

tói (-iuri), s. n. – 1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospăț” (Pușcariu, Lr., 315; cf. Șeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supraviețuiește în Mold. și Trans. de V. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni). (Sursa: DER )

toi s. n., (învălmășeli, cete) pl. tóiuri (Sursa: Ortografic )

ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

TOI ~iuri n. 1) Moment de maximă intensitate în desfășurarea unei acțiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfotă a unei mulțimi de oameni; învălmășeală. 3) înv. Grup mare de oameni, de animale aflat în dezordine; cârd. [Monosilabic] /<turc. toy (Sursa: NODEX )

ȚOI1 ~ m. reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. /Onomat. (Sursa: NODEX )

ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

TOÁIE, toi, s. f. (Bot.; reg.) Omag. – Ucr. toja. (Sursa: DLRM )

TOÁIE s. v. bulboacă, bulboană, iarbă-mare, ochi, omag, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură. (Sursa: Sinonime )

ȚOI s. v. scorțar, țiclean. (Sursa: Sinonime )

ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.) (Sursa: Sinonime )

toáie (-ói), s. f. – (Bucov.) Omag. Rut. toja (Candrea). Der. din pol. tojad, tojan „plantă otrăvitoare” (Tiktin) sau din gr. θολία (Diculescu, Elementele, 484) nu este probabilă. (Sursa: DER )

ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) (Sursa: DER )

țoi (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii (Sursa: Ortografic )

țoi (păhărel) s. n., pl. țóiuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
toaie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toaie toaia
plural toi toile
genitiv-dativ singular toi toii
plural toi toilor
vocativ singular toaie, toaio
plural toilor

toi (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toi toiul
plural toiuri toiurile
genitiv-dativ singular toi toiului
plural toiuri toiurilor
vocativ singular toiule
plural toiurilor

toi (vb.)   verb
Surse flexiune: DLRM '58
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) toi toire toit toind singular plural
toiește toiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toiesc (să) toiesc toiam toii toisem
a II-a (tu) toiești (să) toiești toiai toiși toiseși
a III-a (el, ea) toiește (să) toiască toia toi toise
plural I (noi) toim (să) toim toiam toirăm toiserăm, toisem*
a II-a (voi) toiți (să) toiți toiați toirăți toiserăți, toiseți*
a III-a (ei, ele) toiesc (să) toiască toiau toi toiseră
* Formă nerecomandată

țoi (pasăre)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoi țoiul
plural țoi țoii
genitiv-dativ singular țoi țoiului
plural țoi țoilor
vocativ singular țoiule
plural țoilor

țoi (păhărel)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țoi țoiul
plural țoiuri țoiurile
genitiv-dativ singular țoi țoiului
plural țoiuri țoiurilor
vocativ singular țoiule
plural țoiurilor