DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. Stare sau poziție de apărare. – Din fr. défensive. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEFENSÍVĂ s.f. (op. ofensivă) Formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. [< fr. défensive]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEFENSÍVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află în ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Defensivă ≠ ofensivă (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

defensívă s. f., pl. defensíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e. adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

DEFENSÍV ~a (~i, ~e) Care este destinat pentru apărare; făcut pentru apărare; de apărare. /<fr. défensif (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEFENSÍVĂ ~e f. (în opoziție cu ofensivă) Formă de luptă care are ca scop de a rezista atacurilor inamice; apărare. /<fr. défensive (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

Defensiv ≠ ofensiv (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

defensív adj. m., pl. defensívi; f. sg. defensívă, pl. defensíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard