ȚÚNDRĂ,țundre, s. f. (Reg.) Haină țărănească, largă și lungă până la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane; zeghe, suman. – Din magh. condra. (Sursa: DEX '98 )
ȚÚNDRĂ s. v. sarică. (Sursa: Sinonime )
ȚÚNDRĂ s. v. zeghe. (Sursa: Sinonime )
țúndră, țúndre, s.f. (reg.) 1. haină țărănească largă și lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală. (Sursa: DAR )
țúndră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, p*********ă. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără. (Sursa: DER )
țúndră s. f., g.-d. art. țúndrei; pl. țúndre (Sursa: Ortografic )
ȚÚNDRĂ ~ef. reg. Haină țărănească lungă, făcută dintr-o țesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
