ȚUCÁ, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din țoc. (Sursa: DEX '98 )
ȚUCÁ vb. v. săruta. (Sursa: Sinonime )
țucá vb., ind. prez. 1 sg. țuc, 3 sg. și pl. țúcă (Sursa: Ortografic )
A SE ȚUCÁ mă țuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din țoc (Sursa: NODEX )
A ȚUCÁ țuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din țoc (Sursa: NODEX )
| țuca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) țuca | țucare | țucat | țucând | singular | plural |
| țucă | țucați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | țuc | (să) țuc | țucam | țucai | țucasem |
| a II-a (tu) | țuci | (să) țuci | țucai | țucași | țucaseși |
| a III-a (el, ea) | țucă | (să) țuce | țuca | țucă | țucase |
| plural | I (noi) | țucăm | (să) țucăm | țucam | țucarăm | țucaserăm, țucasem* |
| a II-a (voi) | țucați | (să) țucați | țucați | țucarăți | țucaserăți, țucaseți* |
| a III-a (ei, ele) | țucă | (să) țuce | țucau | țucară | țucaseră |
* Formă nerecomandată
