ȚUȚURÓI, țuțuroaie, s. n. 1. Șiroi. 2. (Pop.) Robinet. 3. Cioc2 (2). – Țurțur + suf. -oi. (Sursa: DEX '98 )
ȚUȚURÓI s. v. robinet, țurțur. (Sursa: Sinonime )
țuțurói s. n., pl. țuțuroáie (Sursa: Ortografic )
| țuțuroi substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țuțuroi | țuțuroiul |
| plural | țuțuroaie | țuțuroaiele |
| genitiv-dativ | singular | țuțuroi | țuțuroiului |
| plural | țuțuroaie | țuțuroaielor |
| vocativ | singular | țuțuroiule |
| plural | țuțuroaielor |
