ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
ȚISTinterj. (se folosește pentru a impune cuiva tăcere). /Onomat. (Sursa: NODEX )
ȚIST interj. v. liniște, pst, st, tăcere. (Sursa: Sinonime )
țist (-turi), s. n. – Funcționar, slujbaș, ofițer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., înv., slujbă, funcție înaltă). (Sursa: DER )