ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȚIGĂNÉSC adj. (rar) țigan. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȚIGĂNÍ, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE ȚIGĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ȚIGĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. /țigan + suf. ~esc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ALBINĂ-ȚIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PAPAGAL-ȚIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PASĂRE-ȚIGĂNEÁSCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

PEȘTE-ȚIGĂNÉSC s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

papagál-țigănésc s. m. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

țigăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănésc, imperf. 3 sg. țigăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țigăneáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard