ȚIDÚLĂ, țidule, s. f. (Pop. și fam.) Bucată (mică) de hârtie cuprinzând o însemnare scurtă (și servind ca permis, ca dovadă, ca chitanță etc.); bilet. – Din ucr. cidula, pol. cedula. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȚIDÚLĂ s. v. bilet. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

țidúlă (-le), s. f. – Bilet. Pol. cedula sau mag. cédula (Tiktin; Gáldi, Dict., 166). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

țidúlă s. f., g.-d. art. țidúlei; pl. țidúle (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȚIDÚLĂ ~e f. pop. Comunicare scurtă, scrisă pe o bucată de hârtie. /<ucr. țidula, pol. cedula (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

cédulă și (fals) -úlă f., pl. e (fr. cédule, it. cédola, d. mlat. scédula, cl. schédula, dim. d. scheda, care vine d. vgr. shéde; germ. zettel, pol. cedula, rut. cedúla, rus. cedúlka, cidúlka). Rar. Adeverință, chitanță. Rubrică în condica birurilor. – Pop. (d. rut.) țidulă (maĭ vechĭ țedulă) și țudúlă (CL. 1924, 184). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard