ȚESÁLĂ,țesale, s. f. 1. Unealtă de metal dințată, cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., scr. česalo. (Sursa: DEX '98 )
ȚESÁLĂ s. (înv. și reg.) pieptene. (~ pentru cai.) (Sursa: Sinonime )
țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). (Sursa: DER )
țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále (Sursa: Ortografic )
ȚESĂLÁ,țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală. (Sursa: DEX '98 )
A SE ȚESĂLÁ mă țesálintranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). [Și mă țesăl] /Din țesală (Sursa: NODEX )
A ȚESĂLÁ țesáltranz. 1) (cai sau vite) A curăța cu țesala. 2) fig. A bate tare; a chelfăni; a scărmăna; a pieptăna; a peni. [Și țesăl] /Din țesală (Sursa: NODEX )
ȚESÁLĂ ~ef. Unealtă formată dintr-o placă metalică dințată, prevăzută cu mâner și folosită pentru a curăța corpul unor animale. [G.-D. țesalei] /<bulg., sb. țesalo (Sursa: NODEX )
ȚESĂLÁ vb. (rar) a pansa, (pop.) a pieptăna. (A ~ un cal.) (Sursa: Sinonime )
țesălá vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesăl, 2 sg. țesáli/țesăli, 3 sg. și pl. țesálă; conj. prez. 3 sg. și pl. țesále/țesăle (Sursa: Ortografic )
cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl,a țesălá; în Mold. săcél,-elĭ, – eală,a -elá; în Btș. a cersăla. (Sursa: Scriban )
cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie. (Sursa: Scriban )
