ȚÁICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică. (Sursa: DEX '98 )
ȚÁICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață. (Sursa: Sinonime )
țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică. (Sursa: DER )
țáică (drojdie de bere) s. f., g.-d. art. țáicii; pl. țáice (Sursa: Ortografic )
țáică (persoană) s. f., g.-d. art. țáicăi/țáicii/țáichii (Sursa: Ortografic )
| țaică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țaică | țaica |
| plural | țaici | țaicile |
| genitiv-dativ | singular | țaici | țaicii, țaichii, țaicăi |
| plural | țaici | țaicilor |
| vocativ | singular | țaică, țaico |
| plural | țaicilor |
