ȚĂCĂLÍE, țăcălii, s. f. Barbă mică și ascuțită; cioc, barbișon. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
ȚĂCĂLÍE s. v. cioc. (Sursa: Sinonime )
ȚĂCĂLÍE s. v. străgălie. (Sursa: Sinonime )
țăcălíe, țăcălíi, s.f. (reg.) 1. frigare, țaglă. 2. (la pl.) stinghii, surcele. 3. vârf (ascuțit) de deal. 4. persoană cu chelie. (Sursa: DAR )
țăcălíe s. f., art. țăcălía, g.-d. art. țăcălíei; pl. țăcălíi, art. țăcălíile (Sursa: Ortografic )
ȚĂCĂLÍE ~i f. Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; cioc. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
| țăcălie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țăcălie | țăcălia |
| plural | țăcălii | țăcăliile |
| genitiv-dativ | singular | țăcălii | țăcăliei |
| plural | țăcălii | țăcăliilor |
| vocativ | singular | țăcălie, țăcălio |
| plural | țăcăliilor |
