ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă. (Sursa: DEX '98 )
țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică. (Sursa: DAR )
țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce (Sursa: Ortografic )
| țâncă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | țâncă | țânca |
| plural | țânce | țâncele |
| genitiv-dativ | singular | țânce | țâncei |
| plural | țânce | țâncelor |
| vocativ | singular | țâncă, țânco |
| plural | țâncelor |
