ȘVED, -Ă, șvezi, -de, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Suedez (1). 2. Adj. Suedez (2). – Din pol. szwed. Cf. germ. Schwede. (Sursa: DEX '98 )
șved (înv.) adj. m., s. m., pl. șvezi; adj. f., s. f. șveádă, pl. șvéde (Sursa: DOOM 2 )
ȘVED s., adj. v. suedez. (Sursa: Sinonime )
șved s. m., adj. m., pl. șvezi; f. sg. șvédă, g.-d. art. șvédei, pl. șvéde (Sursa: Ortografic )
| șved (fem. -ă) substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șved | șvedul | șvedă | șveda |
| plural | șvezi | șvezii | șvede | șvedele |
| genitiv-dativ | singular | șved | șvedului | șvede | șvedei |
| plural | șvezi | șvezilor | șvede | șvedelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| șved (fem. -eadă) substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șved | șvedul | șveadă | șveada |
| plural | șvezi | șvezii | șvede | șvedele |
| genitiv-dativ | singular | șved | șvedului | șvede | șvedei |
| plural | șvezi | șvezilor | șvede | șvedelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
