ȘUTÍ, șutesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A fura (1). – Din țig. șuto. (Sursa: DEX '98 )
ȘUTÍ vb. v. fura, lua, sustrage. (Sursa: Sinonime )
| șuti verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) șuti | șutire | șutit | șutind | singular | plural |
| șutește | șutiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | șutesc | (să) șutesc | șuteam | șutii | șutisem |
| a II-a (tu) | șutești | (să) șutești | șuteai | șutiși | șutiseși |
| a III-a (el, ea) | șutește | (să) șutească | șutea | șuti | șutise |
| plural | I (noi) | șutim | (să) șutim | șuteam | șutirăm | șutiserăm, șutisem* |
| a II-a (voi) | șutiți | (să) șutiți | șuteați | șutirăți | șutiserăți, șutiseți* |
| a III-a (ei, ele) | șutesc | (să) șutească | șuteau | șutiră | șutiseră |
* Formă nerecomandată
