ȘUT2,șuturi, Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot. (Sursa: DEX '98 )
ȘUT1,șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht. (Sursa: DEX '98 )
ȘUT3, -Ă adj. v. ciut. (Sursa: DEX '98 )
ȘUTs.n.1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mâna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvârșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cât lucrează o echipă de mineri de când intră și până iese din mină; schimb. [< engl. shoot]. (Sursa: DN )
ȘUT1s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht) (Sursa: MDN )
ȘUT2s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot) (Sursa: MDN )
ȘUT s. (MIN.) schimb. (Sursa: Sinonime )
șut2, șúturi, s.n. (reg.) 1. menghină. 2. scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei. (Sursa: DAR )
șut3, șúturi, s.n. (reg.) 1. deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești. (Sursa: DAR )
șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn. (Sursa: DAR )
șut (miner., sport) s. n., pl. șúturi (Sursa: Ortografic )
Șut1 ~urin. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht (Sursa: NODEX )
ȘUT2 ~urin. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot (Sursa: NODEX )
cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut. (Sursa: Scriban )