Dex.Ro Mobile
ȘUT2, șuturi, Lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument special în minge, la anumite jocuri sportive. – Din fr., engl. shoot. (Sursa: DEX '98 )

ȘUT1, șuturi, s. n. Durata zilei de lucru a unei echipe de muncitori într-o mină; schimb; normă a unui miner în timpul unui schimb. – Din germ. Schicht. (Sursa: DEX '98 )

ȘUT3, -Ă adj. v. ciut. (Sursa: DEX '98 )

ȘUT s.n. 1. Lovitură foarte puternică dată cu piciorul (sau cu mâna) în minge la fotbal, la rugbi etc. ◊ Șut de penalitate = lovitură acordată în jocul de hochei pe gheață împotriva echipei care a săvârșit o anumită infracțiune. 2. Lucrul executat de un miner într-o zi în mină. ♦ Timpul cât lucrează o echipă de mineri de când intră și până iese din mină; schimb. [< engl. shoot]. (Sursa: DN )

ȘUT1 s. n. durata zilei de muncă în mină, schimb; normă a unui miner într-un schimb. (< germ. Schicht) (Sursa: MDN )

ȘUT2 s. n. lovitură foarte puternică dată cu piciorul (cu mâna, cu capul sau cu un instrument special) la diferite jocuri sportive. ♦ ~ de penalitate = lovitură de pedeapsă la hochei pe gheață. (< fr., engl. shoot) (Sursa: MDN )

ȘUT s. (MIN.) schimb. (Sursa: Sinonime )

șut2, șúturi, s.n. (reg.) 1. menghină. 2. scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuțitoaiei. (Sursa: DAR )

șut3, șúturi, s.n. (reg.) 1. deschizătură în acoperișul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești. (Sursa: DAR )

șut4, -ă, (reg.) 1. (despre mâncăruri) picant. 2. (despre capre) fără un corn. (Sursa: DAR )

șut (miner., sport) s. n., pl. șúturi (Sursa: Ortografic )

Șut1 ~uri n. Durata zilei de lucru a unei echipe de mineri. /<germ. Schicht (Sursa: NODEX )

ȘUT2 ~uri n. (în unele jocuri sportive) Lovire puternică a mingii sau a pucului cu scopul de a înscrie un punct. ~ cu capul. ~ în poartă. /<fr., engl. shoot (Sursa: NODEX )

cĭut, -ă adj. (var. din cĭunt, ca cĭot din cĭont. Rudă cu ung. csut, cĭunt, suta, cĭut; sîrb. bg. alb. šut, cĭut; ceh. šuta koza, capră cĭută; pol. szuty, rut. šuta. Rudă și cu vsl. bg. košúta, sîrb. kóšuta, cĭută, cerboaĭcă, de unde vine și numele de familie unguresc Kossut și chear [!] lat. Cossutianus, menționat de Tacit). Fără coarne: capră cĭută. – În vest șut. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
șut (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șut șutul
plural șuturi șuturile
genitiv-dativ singular șut șutului
plural șuturi șuturilor
vocativ singular
plural

șut (adj.)   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șut șutul șu șuta
plural șuți șuții șute șutele
genitiv-dativ singular șut șutului șute șutei
plural șuți șuților șute șutelor
vocativ singular
plural