ȘÚMEN, Ă, șumeni, – e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ. (Sursa: DEX '98 )
ȘÚMEN adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat. (Sursa: Sinonime )
ȘÚMEN s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv. (Sursa: Sinonime )
șúmen adj. m., pl. șúmeni; f. sg. șúmenă, pl. șúmene (Sursa: Ortografic )
| șumen adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șumen | șumenul | șumenă | șumena |
| plural | șumeni | șumenii | șumene | șumenele |
| genitiv-dativ | singular | șumen | șumenului | șumene | șumenei |
| plural | șumeni | șumenilor | șumene | șumenelor |
| vocativ | singular | șumenule | șumeno |
| plural | șumenilor | șumenelor |
