Dex.Ro Mobile
ȘTIFT, știfturi, s. n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălțămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin1. – Din germ. Stift. (Sursa: DEX '98 )

ȘTIFT s.n. Tijă care îmbină două piese. [< germ. Stift]. (Sursa: DN )

ȘTIFT s. n. tijă care îmbină două piese. (< germ. Stift) (Sursa: MDN )

ȘTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric. (Sursa: Sinonime )

știft (-turi), s. n. – Tijă metalică, cui de cizmărie. Germ. Stift (Tiktin). (Sursa: DER )

știft s. n., pl. ștífturi (Sursa: Ortografic )

ȘTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălțăminte. /<germ. Stift (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
știft   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular știft știftul
plural știfturi știfturile
genitiv-dativ singular știft știftului
plural știfturi știfturilor
vocativ singular
plural