șprițuít1, adj. n. (reg.; despre vin) amestecat cu sifon sau cu apă minerală. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

șprițuít2, adj. n. (reg.; în exploatarea lemnului, despre ulucile pe care alunecă buștenii) udat cu apă. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

ȘPRIȚUÍ1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘPRIȚUÍ2, șprițuiesc, vb. IV. Tranz. A stropi cu un lichid. – Din germ. spritzen. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE ȘPRIȚUÍ mă ~iésc intranz. pop. A se îmbăta ușor consumând șpriț sau alte băuturi spirtoase; a se ameți. /șpriț + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A ȘPRIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafețe ale unor piese) A prelucra cu șprițuitorul. /spriț + suf. ~ui (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ȘPRIȚUÍ vb. tr. a stropi cu un lichid (lac, vopsea etc.). (< germ. Spritzen) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

șprițuí, șpríțui și șprițuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre vița de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (în exploatarea lemnului) a turna apă pe uluc (jilip) pentru a înlesni alunecarea buștenilor. 3. a face spălături interne la animale cu șprița (v.). 4. (despre pereți) a tencui. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

șprițuí (a bea, a stropi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șprițuiésc, imperf. 3 sg. șprițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. șprițuiáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard