ȘPIȚ1,șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. (Sursa: DEX '98 )
ȘPIȚ2,șpițuri, s. n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții etc. 4. (Reg.) Țigaret scurt. – Din germ. Spitze. (Sursa: DEX '98 )
ȘPIȚs.m. Rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. [< germ. Spitz]. (Sursa: DN )
ȘPIȚs.n.1. (Poligr.) Linie simplă sau înflorată, ornament etc. așezat la sfârșitul unui articol, al unui capitol etc. 2. Unealtă formată dintr-o bară de oțel ascuțită, care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (Fam.) Vârf ascuțit al unui obiect. 4. Țigaret scurt. [Pl. -țuri. / < germ. Spitze]. (Sursa: DN )
ȘPIȚ1s. m. rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. (< germ. spitz) (Sursa: MDN )
ȘPIȚ2s. n. 1. (poligr.) linie simplă sau înflorată, ornament la sfârșitul unui articol, capitol etc. 2. bară de oțel cu vârf ascuțit care servește la prelucrarea pietrei de construcție, la spargerea betoanelor. 3. (fam.) vârf ascuțit al unui obiect. 4. țigaret scurt. (< germ. Spitze) (Sursa: MDN )
ȘPIȚ s. v. blacheu, dantelă, trior, vânturătoare. (Sursa: Sinonime )
șpiț (-țuri), s. n. – 1. Băț cu vîrf. – 2. Lucrătură din puncte. – 3. Gravură tipografică. – Var. spiț. Germ. Spitz(e) „vîrf” (Borcea 206). – Der. spițărat, adj. (brodat, cusut cu ajur). (Sursa: DER )
șpiț (zool.) s. m., pl. șpiți (Sursa: Ortografic )
șpiț (tehn., tipogr.) s. n., pl. șpíțuri (Sursa: Ortografic )
ȘPIȚ1 ~urin. 1) Unealtă formată dintr-o bară de oțel, ascuțită la vârf, cu ajutorul căreia se prelucrează piatra. 2) Vârf sau muchie ascuțită a unui obiect. /<germ. Spitze (Sursa: NODEX )
ȘPIȚ2 ~urin. poligr. Semn tipografic în formă de linie, care se pune ca ornament între compartimente sau la sfârșitul unui text. /<germ. Spitz (Sursa: NODEX )
ȘPIȚ3 ~im. 1) Rasă de câini de talie mică, cu bot ascuțit, cu urechi drepte și cu păr moale și lung. 2) Câine din această rasă. /<germ. Spitz (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
șpiț (zool.) substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
șpiț
șpițul
plural
șpiți
șpiții
genitiv-dativ
singular
șpiț
șpițului
plural
șpiți
șpiților
vocativ
singular
—
plural
—
șpiț (tehn., tipogr.) substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
șpiț
șpițul
plural
șpițuri
șpițurile
genitiv-dativ
singular
șpiț
șpițului
plural
șpițuri
șpițurilor
vocativ
singular
—
plural
—
șpiț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.