ȘOPTÍ,șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja. (Sursa: DEX '98 )
ȘOPTÍ vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce au ~.)2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.)3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.)4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foșni. (Sursa: Sinonime )
șoptí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptésc, imperf. 3 sg. șopteá; conj. prez. 3 sg. și pl. șopteáscă (Sursa: Ortografic )
A SE ȘOPTÍ se ~éscintranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja (Sursa: NODEX )
A ȘoptÍ ~ésc 1.intranz. A vorbi în șoaptă. ◊ ~ în barbă a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja (Sursa: NODEX )
A șopti ≠ a răcni, a striga, a țipa (Sursa: Antonime )
