Dex.Ro Mobile
ȘOPRÓN, șoproane, s. n. Construcție (din scânduri) care servește drept adăpost pentru unelte agricole, nutreț și vite; șoproneață. [Var.: șópru s. n.] – Din germ. Schoppen. (Sursa: DEX '98 )

ȘOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, șop, șopotei, șopreț, șoproneață, șușopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. și Maram.) scut, (Olt. și Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. și Munt.) slon, (Ban.) șupă, (prin Transilv.) șușop. (În ~ se țin uneltele agricole.) 2. v. șură. (Sursa: Sinonime )

șoprón s. n. (sil. -pron), pl. șoproáne (Sursa: Ortografic )

ȘoprÓn ~oáne n. 1) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite. 2) Construcție rudimentară făcută în spatele casei unde se țin unelte, nutreț etc. ~ pentru unelte agricole. /cf. germ. Schoppen (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
șopron   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șopron șopronul
plural șoproane șoproanele
genitiv-dativ singular șopron șopronului
plural șoproane șoproanelor
vocativ singular
plural