ȘÓGOR, șogori, s. m. (Reg.) Cumnat; p. gener. rudă prin alianță. – Din magh. sógor. (Sursa: DEX '98 )
ȘÓGOR s. v. cumnat. (Sursa: Sinonime )
șógor (-ri), s. m. – (Trans., Maram.) Cumnat. Mag. sógor (Tiktin). – Der. șogăriță, s. f. (Maram., cumnată). (Sursa: DER )
| șogor substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șogor | șogorul |
| plural | șogori | șogorii |
| genitiv-dativ | singular | șogor | șogorului |
| plural | șogori | șogorilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
