ȘOFERÍȚĂ, șoferițe, s. f. Femeie care conduce un automobil sau un autobuz. – Șofer + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
ȘOFERÍȚĂ s.f. Femeie conducător de automobil. [< șofer + -iță]. (Sursa: DN )
șoferíță s. f., g.-d. art. șoferíței; pl. șoferíțe (Sursa: Ortografic )
ȘoferÍȚĂ ~e f. pop. Lucrătoare specializată în conducerea unui autovehicul. /șofer + suf. ~iță (Sursa: NODEX )
| șoferiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | șoferiță | șoferița |
| plural | șoferițe | șoferițele |
| genitiv-dativ | singular | șoferițe | șoferiței |
| plural | șoferițe | șoferițelor |
| vocativ | singular | șoferiță, șoferițo |
| plural | șoferițelor |
