ȘOȘOÍ, șóșoi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti. 2. Tranz. A spune, comunica ceva încet. – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
ȘOȘÓI s. v. iepure. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
șoșoí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. șóșoi, imperf. 3 sg. șoșoiá (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
șoșoi substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular șoșo i șoșo iul plural șoșo i șoșo ii genitiv-dativ singular șoșo i șoșo iului plural șoșo i șoșo ilor vocativ singular șoșo iule plural șoșo ilor
șoșoi verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) șoșoi șoșoi re șoșoi t șoșoi nd singular plural șo șoie șoșoi ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) șo șoi (să) șo șoi șoșoia m șoșoi i șoșoi sem a II-a (tu) șo șoi (să) șo șoi șoșoia i șoșoi și șoșoi seși a III-a (el, ea) șo șoie (să) șo șoie șoșoia șoșoi șoșoi se plural I (noi) șoșoi m (să) șoșoi m șoșoia m șoșoi răm șoșoi serăm, șoșoi sem* a II-a (voi) șoșoi ți (să) șoșoi ți șoșoia ți șoșoi răți șoșoi serăți, șoșoi seți* a III-a (ei, ele) șo șoie (să) șo șoie șoșoia u șoșoi ră șoșoi seră
* Formă nerecomandată
