ȘIC1 s. n. Eleganță, distincție, bun-gust (în îmbrăcăminte, în atitudini). ◊ (Adjectival) O femeie șic. ◊ (Adverbial) Se îmbracă șic. ♦ Lucru care amuză, care are haz. – Din fr. chic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘIC2, șicuri, s. n. Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești; fluture, paietă. – Din scr. šik, magh. sik. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ȘIC s.n. (Argotic) Eleganță, distincție, gust. ♦ Lucru care amuză. [< fr. chic]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ȘIC adj. v. ales, distins, elegant, fin, rafinat, select, stilat, subtil. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ȘIC s. v. bun-gust, distincție, eleganță, fluturaș, fluture, paietă, poleială, rafinament, staniol. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

șic s. n. – 1. Distincție, eleganță. – 2. (Adj. invar.) Elegant. Fr. chic. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

șic adj. invar. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

șic (eleganță) s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

șic (poleială, paietă) s. n., pl. șícuri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ȘIC1 n. 1) Eleganță dezinvoltă, bazată pe un gust ales. 2) Rafinament spiritual; lucru amuzant. /<fr. chic (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ȘIC2 adj. 1) Care vădește un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; în conformitate cu gusturile cuiva. O fată ~. /<fr. chic (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ȘIC3 ~uri n. Placă mică de metal lucios, care se aplică pe unele haine ca podoabă; paietă, fluture. /<sb. šik, ung. sik (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard