| șeiac (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șeiac | șeiacul |
| plural | șeiace | șeiacele | |
| genitiv-dativ | singular | șeiac | șeiacului |
| plural | șeiace | șeiacelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| șeiac (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șeiac | șeiacul |
| plural | șeiacuri | șeiacurile | |
| genitiv-dativ | singular | șeiac | șeiacului |
| plural | șeiacuri | șeiacurilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||