Dex.Ro Mobile
ȘALẮU1, șalăi, s. m. Pește răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm și având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunți de culoare cenușie și cu gura mare cu dinți ascuțiți (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő. (Sursa: DEX '98 )

ȘALĂU2, șalăi, s. m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – Cf. pol. szalawa. (Sursa: DEX '98 )

ȘALĂU s. (IHT.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. șalău-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare. (Sursa: Sinonime )

șalắu2, șalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră). (Sursa: DAR )

șalắu3 s.n. (reg.) grajd mare. (Sursa: DAR )

șalắu4 s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie. (Sursa: DAR )

șalắu (-ắi), s. m. – Pește (Lucioperca sandra). Mag. süllő (Cihac, II, 527; Tiktin; Gáldi, Dict., 159). (Sursa: DER )

șalắu (-ắi), s. m. – Monedă veche de cupru (Mold., sec. XVII). Pol. szalawa (Bogrea, Anuarul Inst. Istorie națională, III, 517; Candrea). (Sursa: DER )

șalău (pește; monedă veche) s. m., art. șalăul; pl. șalăi, art. șalăii (Sursa: Ortografic )

ȘALẮU1 ~i m. Pește dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenușie având gură largă, cu dinții ascuțiți. /cf. ung. süllő (Sursa: NODEX )

ȘALẮU2 ~i m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalag (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
șalău   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șalău șalăul
plural șalăi șalăii
genitiv-dativ singular șalău șalăului
plural șalăi șalăilor
vocativ singular șalăule
plural șalăilor