ÎNVIGORÁRE, învigorări, s. f. Faptul de a (se) învigora. – V. învigora. (Sursa: DEX '98 )
ÎNVIGORÁRE s.f. Faptul de a (se) învigora. [< învigora]. (Sursa: DN )
ÎNVIGORÁRE s. v. întremare. (Sursa: Sinonime )
învigoráre s. f., g.-d. art. învigorării; pl. învigorări (Sursa: Ortografic )
ÎNVIGORÁ, învigorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. – În + vigoare. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNVIGORÁ ~éz tranz. A face să se învigoreze; a întrema; a înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNVIGORÁ mă ~éz intranz. A căpăta putere; a se întrema; a se înviora. /în + vigoare (Sursa: NODEX )
ÎNVIGORÁ vb. I. tr., refl. A (se) face viguros; a (se) însănătoși. [< it. învigorare]. (Sursa: DN )
ÎNVIGORÁ vb. tr., refl. a (se) face viguros; a (se) însănătoși. (< it. invigorare) (Sursa: MDN )
ÎNVIGORÁ vb. v. întrema. (Sursa: Sinonime )
învigorá vb., ind. prez. 1 sg. învigoréz, 3 sg. și pl. învigoreáză (Sursa: Ortografic )
| învigora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) învigora | învigorare | învigorat | învigorând | singular | plural |
| învigorează | învigorați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | învigorez | (să) învigorez | învigoram | învigorai | învigorasem |
| a II-a (tu) | învigorezi | (să) învigorezi | învigorai | învigorași | învigoraseși |
| a III-a (el, ea) | învigorează | (să) învigoreze | învigora | învigoră | învigorase |
| plural | I (noi) | învigorăm | (să) învigorăm | învigoram | învigorarăm | învigoraserăm, învigorasem* |
| a II-a (voi) | învigorați | (să) învigorați | învigorați | învigorarăți | învigoraserăți, învigoraseți* |
| a III-a (ei, ele) | învigorează | (să) învigoreze | învigorau | învigorară | învigoraseră |
* Formă nerecomandată
| învigorare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | învigorare | învigorarea |
| plural | învigorări | învigorările |
| genitiv-dativ | singular | învigorări | învigorării |
| plural | învigorări | învigorărilor |
| vocativ | singular | învigorare, învigorareo |
| plural | învigorărilor |
