Dex învești, investi, definiţie învești, dex.ro Mobile

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. (Sursa: DER )

învește verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învește	înveștere	învăscut, învescut	învăscând, învescând	singular	plural
		(a) învește	înveștere	învăscut, învescut	învăscând, învescând	învește	înveșteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învesc, învăsc	(să) învesc, învăsc	înveșteam	învăscui, învescui	învăscusem, învescusem
	a II-a (tu)	învești	(să) învești	înveșteai	învăscuși, învescuși	învăscuseși, învescuseși
	a III-a (el, ea)	învește	(să) învească, învască	înveștea	învăscu, învescu	învăscuse, învescuse
plural	I (noi)	înveștem	(să) înveștem	înveșteam	învăscurăm, învescurăm	învăscuserăm, învăscusem*, învescuserăm, învescusem
	a II-a (voi)	înveșteți	(să) înveșteți	înveșteați	învăscurăți, învescurăți	învăscuserăți, învăscuseți*, învescuserăți, învescuseți
	a III-a (ei, ele)	învesc, învăsc	(să) învească, învască	înveșteau	învăscură, învescură	învăscuseră, învescuseră

* Formă nerecomandată

învești (def.) verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învești	înveștire	—	—	singular	plural
		(a) învești	înveștire	—	—	—	înveștiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	—	—	—	—	—
plural	I (noi)	înveștim	(să) înveștim	—	—	—
	a II-a (voi)	înveștiți	(să) înveștiți	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	—	—	—	—	—

învești (1 -esc) verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învești	înveștire	înveștit	înveștind	singular	plural
		(a) învești	înveștire	înveștit	înveștind	înveștește	înveștiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveștesc	(să) înveștesc	înveșteam	înveștii	înveștisem
	a II-a (tu)	înveștești	(să) înveștești	înveșteai	înveștiși	înveștiseși
	a III-a (el, ea)	înveștește	(să) înveștească	înveștea	învești	înveștise
plural	I (noi)	înveștim	(să) înveștim	înveșteam	înveștirăm	înveștiserăm, înveștisem*
	a II-a (voi)	înveștiți	(să) înveștiți	înveșteați	înveștirăți	înveștiserăți, înveștiseți*
	a III-a (ei, ele)	înveștesc	(să) înveștească	înveșteau	înveștiră	înveștiseră

* Formă nerecomandată