Dex.Ro Mobile
ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învấrt] – Cf. sl. vrŭteti. (Sursa: DEX '98 )

ÎNVÂRTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. frământa. (Sursa: Sinonime )

învârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtésc/învârt, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învârteáscă/învârtă (Sursa: Ortografic )

A ÎNVÂRTÍ ~ésc 1. tranz. 1) A face să se învârtească. ◊ ~ capul cuiva (~ pe cineva) a) a face pe cineva să-și piardă judecata; b) a amăgi pe cineva. ~ hora a dansa; a juca. 2) A întoarce pe toate părțile (cercetând cu privirea); a suci. 3) (obiecte) A folosi cu dibăcie; a mânui. ~ sapa. ~ arcul. ~ o armă.~ o treabă (sau o afacere) a se ocupa cu un lucru necinstit. 2. intranz. fam. A se îmbogăți pe căi necinstite. ◊ Învârte bine câștigă din gros (prin mijloace îndoielnice). /în + sl. vrutĕti (Sursa: NODEX )

A SE ÎNVÂRTÍ mă ~ésc intranz. 1) A face o mișcare de rotație (în jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza mișcări circulare; a se roti. Pământul se ~ește.~ casa (sau locul, pământul) cu cineva a fi apucat de amețeli. 2) A umbla încolo și încoace (fără rost). ◊ ~ ca o curcă chioară a umbla de ici până colo (încurcând lumea). 3) A folosi în mod conștient mijloace dubioase pentru a obține ceva. /în + sl. vrutĕti (Sursa: NODEX )

A învârti ≠ a dezvârti (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
învârti (1 învârt)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învârti învârtire învârtit învârtind singular plural
învârte învârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învârt (să) învârt învârteam învârtii învârtisem
a II-a (tu) învârți (să) învârți învârteai învârtiși învârtiseși
a III-a (el, ea) învârte (să) învârtă învârtea învârti învârtise
plural I (noi) învârtim (să) învârtim învârteam învârtirăm învârtiserăm, învârtisem*
a II-a (voi) învârtiți (să) învârtiți învârteați învârtirăți învârtiserăți, învârtiseți*
a III-a (ei, ele) învârt (să) învârtă învârteau învârti învârtiseră
* Formă nerecomandată

învârti (1 -tesc)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învârti învârtire învârtit învârtind singular plural
învârtește învârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învârtesc (să) învârtesc învârteam învârtii învârtisem
a II-a (tu) învârtești (să) învârtești învârteai învârtiși învârtiseși
a III-a (el, ea) învârtește (să) învârtească învârtea învârti învârtise
plural I (noi) învârtim (să) învârtim învârteam învârtirăm învârtiserăm, învârtisem*
a II-a (voi) învârtiți (să) învârtiți învârteați învârtirăți învârtiserăți, învârtiseți*
a III-a (ei, ele) învârtesc (să) învârtească învârteau învârti învârtiseră
* Formă nerecomandată