ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care servește la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: întreruptór, -oáre, adj., s. n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ÎNTRERUPĂTÓR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

întrerupătór adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

întrerupătór s. n., pl. întrerupătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNTRERUPĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard