Dex întreit, intreit, definiţie întreit, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

ÎNTREÍT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it. (Sursa: DEX '98 )

ÎNTREÍT adj. v. triplu. (Sursa: Sinonime )

ÎNTREÍ, întreiesc, vb. IV. Tranz. A face de trei ori mai mare, mai numeros; a tripla. – În + trei. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNTREÍ ~iésc tranz. A mări de trei ori; a tripla. /în + trei (Sursa: NODEX )

ÎNTREÍ vb. v. tripla. (Sursa: Sinonime )

întreí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreiésc, imperf. 3 sg. întreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. întreiáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

întrei verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) întrei	întreire	întreit	întreind	singular	plural
		(a) întrei	întreire	întreit	întreind	întreiește	întreiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	întreiesc	(să) întreiesc	întreiam	întreii	întreisem
	a II-a (tu)	întreiești	(să) întreiești	întreiai	întreiși	întreiseși
	a III-a (el, ea)	întreiește	(să) întreiască	întreia	întrei	întreise
plural	I (noi)	întreim	(să) întreim	întreiam	întreirăm	întreiserăm, întreisem*
	a II-a (voi)	întreiți	(să) întreiți	întreiați	întreirăți	întreiserăți, întreiseți*
	a III-a (ei, ele)	întreiesc	(să) întreiască	întreiau	întreiră	întreiseră

* Formă nerecomandată

întreit adjectiv		masculin		feminin
întreit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	întreit	întreitul	întreită	întreita
nominativ-acuzativ	plural	întreiți	întreiții	întreite	întreitele
genitiv-dativ	singular	întreit	întreitului	întreite	întreitei
genitiv-dativ	plural	întreiți	întreiților	întreite	întreitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—