ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNTREGÍT adj. v. completat. (Sursa: Sinonime )
ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg. (Sursa: DEX '98 )
A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg (Sursa: NODEX )
ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui. (Sursa: Sinonime )
întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă (Sursa: Ortografic )
| întregi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) întregi | întregire | întregit | întregind | singular | plural |
| întregește | întregiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | întregesc | (să) întregesc | întregeam | întregii | întregisem |
| a II-a (tu) | întregești | (să) întregești | întregeai | întregiși | întregiseși |
| a III-a (el, ea) | întregește | (să) întregească | întregea | întregi | întregise |
| plural | I (noi) | întregim | (să) întregim | întregeam | întregirăm | întregiserăm, întregisem* |
| a II-a (voi) | întregiți | (să) întregiți | întregeați | întregirăți | întregiserăți, întregiseți* |
| a III-a (ei, ele) | întregesc | (să) întregească | întregeau | întregiră | întregiseră |
* Formă nerecomandată
| întregit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | întregit | întregitul | întregită | întregita |
| plural | întregiți | întregiții | întregite | întregitele |
| genitiv-dativ | singular | întregit | întregitului | întregite | întregitei |
| plural | întregiți | întregiților | întregite | întregitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
