întețíre s. f., g.-d. art. întețírii; pl. întețíri (Sursa: Ortografic )
ÎNTEȚÍ,întețesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. Tranz. (Pop.) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. Tranz. A sâcâi cu insistențe repetate. – Lat. *intitiare (< titio). (Sursa: DEX '98 )
A ÎNTEȚÍ ~ésctranz. 1) A face să se întețească. 2) A deranja din ce în ce mai des; a nu slăbi. ~ pe cineva cu vizitele. 3)rar A ataca energic. ~ dușmanul din toate părțile. 4) fig. (despre sentimente, senzații) A cuprinde cu putere. /<lat. intitiare (Sursa: NODEX )
A SE ÎNTEȚÍ pers. 3 se ~éșteintranz. (despre ploaie, vânt etc.) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se întări. Vântul s-a ~it. /<lat. intitiare (Sursa: NODEX )
ÎNTEȚÍ vb. 1. v. ațâța. 2. v. intensifica. 3. v. iuți. 4. v. îndârji. 5. a se îndârji, a se înverșuna, (fig.) a se ascuți. (Disputa s-a ~.)6. a (se) intensifica, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a ~.) (Sursa: Sinonime )
A (se) înteți ≠ a (se) liniști, a (se) micșora, a slăbi, a (se) tempera (Sursa: Antonime )
întețí (întețésc, întețít), vb. – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Var. înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, Lat. ti, 42, din lat. incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceți › înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. Der. de la *attῑtĭāre, cu schimbare de pref. (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest vb. cu întiști, vb. (înv., a împinge, a urmări) din sl. tistati. (Sursa: DER )
întețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întețésc, imperf. 3 sg. întețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întețeáscă (Sursa: Ortografic )
