Dex.Ro Mobile
ÎNTÂRZIÁT, -Ă, întârziați, -te, adj. Care a apărut, s-a ivit după termenul prevăzut sau fixat. [Pr.: -zi-at] – V. întârzia. (Sursa: DEX '98 )

ÎNTÂRZIÁT adj. 1. (înv.) zăbavnic, zăbovit, zăbovitor. (Un om ~ la serviciu.) 2. v. tardiv. 3. v. restant. 4. v. arierat. (Sursa: Sinonime )

Întârziat ≠ neîntârziat, prompt (Sursa: Antonime )

ÎNTÂRZIÁ, întấrzii, vb. I. Intranz. 1. A veni, a sosi (undeva) după timpul la care era așteptat sau la care era necesar. 2. A face ceva după termenul obișnuit sau fixat; a apărea, a se ivi după timpul prevăzut. ♦ Tranz. A împiedica pe cineva să săvârșească la timp o acțiune, a face ca ceva să nu se îndeplinească în termen. 3. A rămâne, a zăbovi (undeva) mai mult decât este necesar sau prevăzut. [Pr.: -zi-a] – În + târziu. (Sursa: DEX '98 )

A ÎNTÂRZIÁ întârzii intranz. 1) A sosi mai târziu de timpul stabilit. 2) (despre acțiuni sau despre fenomene) A se produce după termenul cuvenit sau fixat. 3) A rămâne undeva mai mult decât trebuie; a zăbovi; a se reține. /în + târziu (Sursa: NODEX )

ÎNTÂRZIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTÂRZIA. 2) (despre persoane) Care se dezvoltă mai încet decât ar trebui. /v. a întârzia (Sursa: NODEX )

ÎNTÂRZIÁ vb. 1. a zăbovi, (pop.) a pregeta, (înv. și reg.) a pesti, (reg.) a băciui, a îngădui, (fig.) a se încurca. (A ~ mai mult la băutură.) 2. a sta, a zăbovi. (Să nu ~ mult acolo!) 3. v. amâna. 4. a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, a trena, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) (Sursa: Sinonime )

întârziá vb. (sil. -zi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. întârzii, 3 sg. întârzie (sil. -zi-e), 1 pl. întârziém; ger. întârziínd (sil. -zi-ind) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
întârzia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întârzia întârziere întârziat întârziind singular plural
întârzie întârziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întârzii (să) întârzii întârziam întârziai întârziasem
a II-a (tu) întârzii (să) întârzii întârziai întârziași întârziaseși
a III-a (el, ea) întârzie (să) întârzie întârzia întârzie întârziase
plural I (noi) întârziem (să) întârziem întârziam întârziarăm întârziaserăm, întârziasem*
a II-a (voi) întârziați (să) întârziați întârziați întârziarăți întârziaserăți, întârziaseți*
a III-a (ei, ele) întârzie (să) întârzie întârziau întârzia întârziaseră
* Formă nerecomandată

întârziat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întârziat întârziatul întârzia întârziata
plural întârziați întârziații întârziate întârziatele
genitiv-dativ singular întârziat întârziatului întârziate întârziatei
plural întârziați întârziaților întârziate întârziatelor
vocativ singular
plural