ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÎNTÂMPLĂTÓR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. ar-bitrar. (O alegere ~oare.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

întâmplătór adj. m., pl. întâmplătóri f. sg. și pl. întâmplătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÎNTÂMPLĂTÓR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ÎNTÂMPLĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întțmpla + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard