ÎNSETÁ, însetez, vb. I. Intranz. 1. A i se face sete; a însetoșa. 2. Fig. A fi dornic, avid de... – În + sete. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSETÁ vb. (înv. și reg.) a însetoșa, a setoșa, (înv.) a setui. (Sursa: Sinonime )
însetá vb., ind. prez. 1 sg. însetéz, 3 sg. și pl. înseteáză (Sursa: Ortografic )
A ÎNSETÁ ~éz intranz. A avea senzația de sete; a simți sete. /în + sete (Sursa: NODEX )
| înseta verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înseta | însetare | însetat | însetând | singular | plural |
| însetează | însetați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | însetez | (să) însetez | însetam | însetai | însetasem |
| a II-a (tu) | însetezi | (să) însetezi | însetai | însetași | însetaseși |
| a III-a (el, ea) | însetează | (să) înseteze | înseta | însetă | însetase |
| plural | I (noi) | însetăm | (să) însetăm | însetam | însetarăm | însetaserăm, însetasem* |
| a II-a (voi) | însetați | (să) însetați | însetați | însetarăți | însetaserăți, însetaseți* |
| a III-a (ei, ele) | însetează | (să) înseteze | însetau | însetară | însetaseră |
* Formă nerecomandată
