ÎNSEMNÁRE,însemnări, s. f. Acțiunea de a însemna și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Notă, mențiune scrisă. – V. însemna. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSEMNÁRE s. 1. marcare, marcat. (~ vitelor de tăiere.)2. v. înregistrare. 3. (concr.) consemnare, mențiune, notație, notă, (înv.) izvod, semn. (O ~ răzleață pe marginea unui manuscris.)4. v. indicație. 5. v. sens. (Sursa: Sinonime )
însemnáre s. f., g.-d. art. însemnării; pl. însemnări (Sursa: Ortografic )
ÎNSEMNÁ,însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn. (Sursa: DEX '98 )
ÎNSEMNÁRE ~ărif. 1) v. A ÎNSEMNA. 2) Ceea ce este însemnat undeva. /v. a însemna (Sursa: NODEX )
ÎNSEMNÁvb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare) (Sursa: MDN )
ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.)2. a marca. (~ un animal de tăiere.)3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.)8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?)9. v. rezulta. (Sursa: Sinonime )
