ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOROÍT adj. v. împotmolit, înglodat, înnă-molit, nămolit. (Sursa: Sinonime )
ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi. (Sursa: DEX '98 )
ÎNNOROÍ vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi. (Sursa: Sinonime )
înnoroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiáscă (Sursa: Ortografic )
| înnoroi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) înnoroi | înnoroire | înnoroit | înnoroind | singular | plural |
| înnoroiește | înnoroiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | înnoroiesc | (să) înnoroiesc | înnoroiam | înnoroii | înnoroisem |
| a II-a (tu) | înnoroiești | (să) înnoroiești | înnoroiai | înnoroiși | înnoroiseși |
| a III-a (el, ea) | înnoroiește | (să) înnoroiască | înnoroia | înnoroi | înnoroise |
| plural | I (noi) | înnoroim | (să) înnoroim | înnoroiam | înnoroirăm | înnoroiserăm, înnoroisem* |
| a II-a (voi) | înnoroiți | (să) înnoroiți | înnoroiați | înnoroirăți | înnoroiserăți, înnoroiseți* |
| a III-a (ei, ele) | înnoroiesc | (să) înnoroiască | înnoroiau | înnoroiră | înnoroiseră |
* Formă nerecomandată
| înnoroit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | înnoroit | înnoroitul | înnoroită | înnoroita |
| plural | înnoroiți | înnoroiții | înnoroite | înnoroitele |
| genitiv-dativ | singular | înnoroit | înnoroitului | înnoroite | înnoroitei |
| plural | înnoroiți | înnoroiților | înnoroite | înnoroitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
